Capitolul ll

Acea seara s-a strecurat parca pe nesimtite in camera mea. Am pierdut notiunea timpului cautand raspunsuri. Stiam ca aveam sa revisez acel scurt metraj care pur si simplu imi schimba viata. Am hotarat sa infrunt soarta si sa fiu mai constienta ca niciodata ca totul este un vis. Nu trebuia sa ma pierd in sentimente. Usor de spus!

Dintr-un oarecare motiv, nu eram surprinsa sa fiu in fata a mii de lumanari. Dimpotriva! Ma simteam puternica si stapana pe sine. Eram o identitate satisfacuta si in jurul meu suna un dulce cantec. Versurile ii pareau angelice, dar interpretarea diabolica si brusc m-am simtit coplesita, de parca eu detineam viata fiecarei fapturi. Acea a fost clipa in care rationamentul imi spunea ca trebuie sa ma trezesc, sa deschid ochii si sa privesc mai departe. Nu am facut-o! Am vrut sa stiu ce se intampla si aveam suficienta forta cat sa inaintez spre raul care se auzea in apropiere. Ajunsa la el, m-am privit in oglinda apei si am putut admira o tanara suava, imbracata intr-un kimono de o splendoare rara. Am constatat multumita ca eu eram aceea si, cand mi-am ridicat privirea, am zarit un barbat in dreptul meu, imbracat, la randul sau, in vesminte alese. Desi avea privirea rece, mi s-a adresat pe un glas melodios.
- Doamna mea, ati hotarat cate alte lumanari se vor stinge in aceasta seara? Se apropie echinoxul... Vorbele ii iesira fluent, de parca ar fi recitat o poezie. Era de o perfectiune ce ma speria.
- Echinox? Lumanari? Ce vrei sa spui? De ce le-as stinge tocmai eu? Eram agitata si chiar si asa, clinchetul vocii mele nu inceta sa ma uimeasca.
- Tu nu esti doar Doamna mea, ci si a lumii. Tu decizi moartea apropiatului tau sau... o poti evita. Depinde de tine la ce varsta va muri cea mai draga persoana tie. Si a disparut!

Calma, m-am trezit pe masa de birou. Adormisem pe o hartie pe care nu-mi aminteam sa fi scris "Tu poti evita moartea". Totusi, scrisul era acolo, frumos conturat cu cerneala neagra. Simteam ca inebunesc. Nu stiam ce vrea viata de la mine trimitandu-mi astfel de vise. O noua zi avea sa inceapa si faceam tot posibilul sa nu pierd imaginile acelui vis, cel mai macabru din cate avusesem pana atunci.

Am ajuns mai repede la scoala. Nu suportam sa stau in casa pentru ca imi vineau prea des amintirile acelui cosmar pe care vroiam sa il uit. Stateam pe gardul scolii, cu fata aplecata, incercand sa imi canalizez atentia pe doi fluturi, ale caror culori straluceau in soare.
- Uneori, visele fac viata complicata, nu-i asa? se auzi o voce de langa mine. In tonul lui am remarcat o urma de gluma prost spusa. Mi-am ridicat privirea si am ramas fara cuvinte cand am observat ca era el: baiatul din visele mele si, credeam eu, soferul Volvo-ului. Nu a asteptat sa-i raspund si s-a asezat langa mine, intinzandu-mi un desen. Era portretul meu.
- Sti, si eu te visez. Ti-ai propus sa ma bantui? Si rase. Pentru el era o gluma reusita, dar pentru mine doar un gest care m-a facut sa-mi vin in fire.
- De unde stiai ca te visez? L-am privit suspicioasa.
- E timpul pentru o conversatie matura. Crezi ca faci fata?
Nu-mi venea sa cred ce ma intreba si am raspuns fara sa gandesc.
- Nici macar nu ma cunosti. A sunat rautacios dar nu eram suparata. Fata lui conturata de un par blond, aranjat si ochii in care ma puteam pierde atat de usor, au impiedicat sentimentele rau intentionate sa existe.
- Stiu, dar vreau sa o fac. Ma refeream la faptul ca va trebui sa lipsesti de la scoala. Te lasa constiinta? Stiu si eu... poate esti mai studioasa decat pari. Nu vreau sa jignesc.
- Daca m-ai fi cunoscut acum cativa ani, poate situatia ar fi fost asa cum ti-o imaginezi acum. Dar si eu vreau sa te cunosc. Cum te numesti?
- Imi poti spune Sebastian. Dar tu?
- Eu sunt Daira. Am incercat sa par draguta si chiar sa zambesc. El nu parea sa fie impresionat.
- Esti singura persoana pe care o cunosc cu numele asta. Probabil esti unica, ca acesti fluturi. Sa speram ca nu iti va frange nimeni aripile. Si a prins in maini micutele fapturi, lasandu-le apoi sa cada secatuite de viata. M-au trecut fiorii si i-am evitat privirea pentru cateva secunda, inaintand.